vorbire
Romanian
Etymology
Noun
vorbire f (plural vorbiri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vorbire | vorbirea | vorbiri | vorbirile |
| genitive-dative | vorbiri | vorbirii | vorbiri | vorbirilor |
| vocative | vorbire, vorbireo | vorbirilor | ||