vivificator

English

Noun

vivificator (plural vivificators)

  1. That which gives life or animates.

Latin

Verb

vīvificātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of vīvificō

References

  • “vivificator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879), A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • “vivificator”, in Gaffiot, Félix (1934), Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin vivificator, or borrowed from French vivificateur.

    Adjective

    vivificator m or n (feminine singular vivificatoare, masculine plural vivificatori, feminine/neuter plural vivificatoare)

    1. vivificator

    Declension

    Declension of vivificator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite vivificator vivificatoare vivificatori vivificatoare
    definite vivificatorul vivificatoarea vivificatorii vivificatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite vivificator vivificatoare vivificatori vivificatoare
    definite vivificatorului vivificatoarei vivificatorilor vivificatoarelor

    References

    • vivificator in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN