violare

See also: violaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin violāre (“to treat with violence; to maltreat; to violate, defile, profane”).

Pronunciation

  • IPA(key): /vi.oˈla.re/, /vjoˈla.re/[1]
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: vi‧o‧là‧re, vio‧là‧re

Verb

violàre (first-person singular present vìolo, first-person singular past historic violài, past participle violàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to break, violate, infringe, profane, run afoul of
  2. (transitive, dated) to rape

Conjugation

Synonyms

Derived terms

References

  1. ^ “violare” in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Anagrams

Latin

Verb

violāre

  1. inflection of violō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From viola + -re.

    Noun

    violare f (plural violări)

    1. violation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative violare violarea violări violările
    genitive-dative violări violării violări violărilor
    vocative violare, violareo violărilor

    Spanish

    Verb

    violare

    1. first/third-person singular future subjunctive of violar