vingere

Dutch

Verb

vingere

  1. (dated or formal) singular present subjunctive of vingeren

Romanian

Etymology

    From vinge + -re.

    Noun

    vingere f (plural vingeri)

    1. (dated) victory

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative vingere vingerea vingeri vingerile
    genitive-dative vingeri vingerii vingeri vingerilor
    vocative vingere, vingereo vingerilor