vindecător
Romanian
Etymology
From vindeca + -tor. Cf. also Late Latin vindicator.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌvin.de.kəˈtor/
Adjective
vindecător m or n (feminine singular vindecătoare, masculine plural vindecători, feminine/neuter plural vindecătoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | ||
| definite | vindecătorul | vindecătoarea | vindecătorii | vindecătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | ||
| definite | vindecătorului | vindecătoarei | vindecătorilor | vindecătoarelor | |||
Noun
vindecător m (plural vindecători, feminine equivalent vindecătoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vindecător | vindecătorul | vindecători | vindecătorii |
| genitive-dative | vindecător | vindecătorului | vindecători | vindecătorilor |
| vocative | vindecătorule | vindecătorilor | ||