vindecământ

Romanian

Etymology

    From vindeca + -ământ.

    Noun

    vindecământ n (uncountable)

    1. (obsolete) recovery, healing

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative vindecământ vindecământul
    genitive-dative vindecământ vindecământului
    vocative vindecământule

    References

    • vindecământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN