vindecăciune

Romanian

Etymology

    From vindeca + -ăciune.

    Noun

    vindecăciune f (uncountable)

    1. (obsolete) recovery, healing

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative vindecăciune vindecăciunea
    genitive-dative vindecăciuni vindecăciunii
    vocative vindecăciune, vindecăciuneo

    References

    • vindecăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN