vietate

Italian

Adjective

vietate f pl

  1. feminine plural of vietato

Verb

vietate

  1. inflection of vietare:
    1. feminine plural past participle
    2. second-person plural present indicative
    3. second-person plural imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

    From viu + -ătate.

    Pronunciation

    • IPA(key): /vi.eˈta.te/

    Noun

    vietate f (plural vietăți)

    1. creature, being, animate being

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative vietate vietatea vietăți vietățile
    genitive-dative vietăți vietății vietăți vietăților
    vocative vietate, vietateo vietăților

    See also