vidmă
See also: vidma
Romanian
Etymology
Borrowed from Ukrainian відьма (vidʹma).
Noun
vidmă f (plural vidme)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vidmă | vidma | vidme | vidmele |
| genitive-dative | vidme | vidmei | vidme | vidmelor |
| vocative | vidmă, vidmo | vidmelor | ||
References
- vidmă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN