viatic

See also: viàtic

English

Etymology

Latin viaticus (“relating to a journey”), from via (“road”).

Adjective

viatic (comparative more viatic, superlative most viatic)

  1. Of or pertaining to traveling or a journey.

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin viaticum.

    Adjective

    viatic m or n (feminine singular viatică, masculine plural viatici, feminine/neuter plural viatice)

    1. viatic

    Declension

    Declension of viatic
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite viatic viatică viatici viatice
    definite viaticul viatica viaticii viaticele
    genitive-
    dative
    indefinite viatic viatice viatici viatice
    definite viaticului viaticei viaticilor viaticelor