ventricul
Romanian
Etymology
Etymology tree
Latin venter
Romanian ventricul
Borrowed from French ventricule.
Noun
ventricul n (plural ventricule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ventricul | ventriculul | ventricule | ventriculele |
| genitive-dative | ventricul | ventriculului | ventricule | ventriculelor |
| vocative | ventriculule | ventriculelor | ||