văduv

Romanian

Etymology

    Derived from the dated/regional form văduu, which is Inherited from Latin viduus (“widow”).

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˈvə.duv/

    Adjective

    văduv m or n (feminine singular văduvă, masculine plural văduvi, feminine/neuter plural văduve)

    1. widowed, sole

    Declension

    Declension of văduv
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite văduv văduvă văduvi văduve
    definite văduvul văduva văduvii văduvele
    genitive-
    dative
    indefinite văduv văduve văduvi văduve
    definite văduvului văduvei văduvilor văduvelor

    Noun

    văduv m (plural văduvi)

    1. widower

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative văduv văduvul văduvi văduvii
    genitive-dative văduv văduvului văduvi văduvilor
    vocative văduvule văduvilor

    Derived terms

    Further reading