vârtute
See also: vãrtute
Romanian
Alternative forms
- vîrtute — old orthography
Etymology
Inherited from Latin virtūs, virtūtem. Compare the neologism virtute.
Noun
vârtute f (plural vârtuți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vârtute | vârtutea | vârtuți | vârtuțile |
| genitive-dative | vârtuți | vârtuții | vârtuți | vârtuților |
| vocative | vârtute, vârtuteo | vârtuților | ||