vânat
Romanian
Etymology
From the past participle of vâna or from Latin vēnātus.
Pronunciation
- IPA(key): /vɨˈnat/
Noun
vânat n (plural vânaturi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | vânat | vânatul | vânaturi | vânaturile |
| genitive-dative | vânat | vânatului | vânaturi | vânaturilor |
| vocative | vânatule | vânaturilor | ||
Verb
vânat (past participle of vâna)
- past participle of vâna
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | vânat | vânată | vânați | vânate | ||
| definite | vânatul | vânata | vânații | vânatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | vânat | vânate | vânați | vânate | ||
| definite | vânatului | vânatei | vânaților | vânatelor | |||
Further reading
- “vânat”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026