urunk

Hungarian

Etymology

úr +‎ -unk (possessive suffix)

Pronunciation

  • IPA(key): [ˈuruŋk]
  • Hyphenation: urunk

Noun

urunk

  1. first-person plural single-possession possessive of úr

Declension

Inflection (stem in -a-, back harmony)
singular plural
nominative urunk —
accusative urunkat —
dative urunknak —
instrumental urunkkal —
causal-final urunkért —
translative urunkká —
terminative urunkig —
essive-formal urunkként —
essive-modal urunkul —
inessive urunkban —
superessive urunkon —
adessive urunknál —
illative urunkba —
sublative urunkra —
allative urunkhoz —
elative urunkból —
delative urunkról —
ablative urunktól —
non-attributive
possessive – singular
urunké —
non-attributive
possessive – plural
urunkéi —