unime

Romanian

Etymology

    From un + -ime.

    Noun

    unime f (plural unimi)

    1. oneness

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative unime unimea unimi unimile
    genitive-dative unimi unimii unimi unimilor
    vocative unime, unimeo unimilor

    Spanish

    Verb

    unime

    1. second-person singular voseo imperative of unir combined with me