unduitor
Romanian
Etymology
From undui + -itor.
Adjective
unduitor m or n (feminine singular unduitoare, masculine plural unduitori, feminine/neuter plural unduitoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | unduitor | unduitoare | unduitori | unduitoare | ||
| definite | unduitorul | unduitoarea | unduitorii | unduitoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | unduitor | unduitoare | unduitori | unduitoare | ||
| definite | unduitorului | unduitoarei | unduitorilor | unduitoarelor | |||
References
- unduitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN