umoare
Romanian
Etymology
Borrowed from French humeur. Doublet of umor.
Noun
umoare f (plural umori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | umoare | umoarea | umoari | umoarile |
| genitive-dative | umoari | umoarii | umoari | umoarilor |
| vocative | umoare, umoareo | umoarilor | ||