ubertate

Latin

Noun

ūbertāte

  1. ablative singular of ūbertās

Romanian

Etymology

    Borrowed from French uberté, or a learned borrowing from Latin ubertas.

    Noun

    ubertate f (uncountable)

    1. uberty

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative ubertate ubertatea
    genitive-dative ubertăți ubertății
    vocative —

    References

    • ubertate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN