turtea

Romanian

Etymology

    From turtă + -ea.

    Noun

    turtea f (plural turtele)

    1. diminutive of turtă

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative turtea turteaua turtele turtelele
    genitive-dative turtele turtelei turtele turtelelor
    vocative turtea turtelelor

    References

    • turtea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN