turtea
Romanian
Etymology
Noun
turtea f (plural turtele)
- diminutive of turtă
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | turtea | turteaua | turtele | turtelele |
| genitive-dative | turtele | turtelei | turtele | turtelelor |
| vocative | turtea | turtelelor | ||
References
- turtea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN