turcomerit

Romanian

Etymology

    Borrowed from Greek τουρκομερίτης (tourkomerítis). By surface analysis, turc + -o- + merit.

    Adjective

    turcomerit m or n (feminine singular turcomerită, masculine plural turcomeriți, feminine/neuter plural turcomerite)

    1. supporting the Turks

    Declension

    Declension of turcomerit
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite turcomerit turcomerită turcomeriți turcomerite
    definite turcomeritul turcomerita turcomeriții turcomeritele
    genitive-
    dative
    indefinite turcomerit turcomerite turcomeriți turcomerite
    definite turcomeritului turcomeritei turcomeriților turcomeritelor

    References

    • turcomerit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN