turbat
Latin
Verb
turbat
- third-person singular present active indicative of turbō
Romanian
Etymology
Past participle of turba.
Pronunciation
- IPA(key): [turˈbat]
Adjective
turbat m or n (feminine singular turbată, masculine plural turbați, feminine/neuter plural turbate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | turbat | turbată | turbați | turbate | ||
| definite | turbatul | turbata | turbații | turbatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | turbat | turbate | turbați | turbate | ||
| definite | turbatului | turbatei | turbaților | turbatelor | |||
Verb
turbat (past participle of turba)
- past participle of turba