tunicat

Latin

Verb

tunicat

  1. third-person singular present active indicative of tunicō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French tuniqué.

    Adjective

    tunicat m or n (feminine singular tunicată, masculine plural tunicați, feminine/neuter plural tunicate)

    1. tunicate

    Declension

    Declension of tunicat
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite tunicat tunicată tunicați tunicate
    definite tunicatul tunicata tunicații tunicatele
    genitive-
    dative
    indefinite tunicat tunicate tunicați tunicate
    definite tunicatului tunicatei tunicaților tunicatelor