truditor

Latin

Verb

trūditor

  1. second/third-person singular future passive imperative of trūdō

Romanian

Etymology

    From trudi + -tor.

    Adjective

    truditor m or n (feminine singular truditoare, masculine plural truditori, feminine/neuter plural truditoare)

    1. toiling

    Declension

    Declension of truditor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite truditor truditoare truditori truditoare
    definite truditorul truditoarea truditorii truditoarele
    genitive-
    dative
    indefinite truditor truditoare truditori truditoare
    definite truditorului truditoarei truditorilor truditoarelor

    Noun

    truditor m (plural truditori)

    1. toiler

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative truditor truditorul truditori truditorii
    genitive-dative truditor truditorului truditori truditorilor
    vocative truditorule truditorilor