trilit
Romanian
Etymology
Borrowed from French trilithon or English trilithe.
Noun
trilit n (plural trilite)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | trilit | trilitul | trilite | trilitele |
| genitive-dative | trilit | trilitului | trilite | trilitelor |
| vocative | trilitule | trilitelor | ||
References
- trilit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN