tribulare

Latin

Verb

tribulāre

  1. inflection of tribulō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From tribula + -re.

    Noun

    tribulare f (plural tribulări)

    1. tribulation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative tribulare tribularea tribulări tribulările
    genitive-dative tribulări tribulării tribulări tribulărilor
    vocative tribulare, tribulareo tribulărilor

    Spanish

    Verb

    tribulare

    1. first/third-person singular future subjunctive of tribular