trenant

Catalan

Verb

trenant

  1. gerund of trenar

Romanian

Etymology

    Borrowed from French traînant.

    Adjective

    trenant m or n (feminine singular trenantă, masculine plural trenanți, feminine/neuter plural trenante)

    1. monotone

    Declension

    Declension of trenant
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite trenant trenantă trenanți trenante
    definite trenantul trenanta trenanții trenantele
    genitive-
    dative
    indefinite trenant trenante trenanți trenante
    definite trenantului trenantei trenanților trenantelor

    References

    • trenant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN