toporuș

Romanian

Etymology

    From topor + -uș.

    Noun

    toporuș m (plural toporuși)

    1. diminutive of topor

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative toporuș toporușul toporuși toporușii
    genitive-dative toporuș toporușului toporuși toporușilor
    vocative toporușule toporușilor

    References

    • toporuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN