tolerare

See also: toleraré

Latin

Verb

tolerāre

  1. present active infinitive of tolerō  "to bear, to endure, to tolerate"
  2. second-person singular present passive imperative of tolerō
  3. second-person singular present passive indicative of tolerō  "be thou endured, be thou tolerated"

Romanian

Etymology

    From tolera + -re.

    Noun

    tolerare f (plural tolerări)

    1. tolerance

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative tolerare tolerarea tolerări tolerările
    genitive-dative tolerări tolerării tolerări tolerărilor
    vocative tolerare, tolerareo tolerărilor

    Spanish

    Verb

    tolerare

    1. first/third-person singular future subjunctive of tolerar