tezaur
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin thesaurus.
Noun
tezaur n (plural tezaure)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | tezaur | tezaurul | tezaure | tezaurele |
| genitive-dative | tezaur | tezaurului | tezaure | tezaurelor |
| vocative | tezaurule | tezaurelor | ||