tergiman

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ottoman Turkish ترجمان (tercüman), from Arabic تُرْجُمَان (turjumān).

    Noun

    tergiman m (plural tergimani)

    1. (obsolete) interpreter

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative tergiman tergimanul tergimani tergimanii
    genitive-dative tergiman tergimanului tergimani tergimanilor
    vocative tergimanule tergimanilor

    References

    • tergiman in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN