tencuitor

Romanian

Etymology

    From tencui + -tor.

    Noun

    tencuitor m (plural tencuitori)

    1. plasterer

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative tencuitor tencuitorul tencuitori tencuitorii
    genitive-dative tencuitor tencuitorului tencuitori tencuitorilor
    vocative tencuitorule tencuitorilor