tabernacul
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin tabernaculum.
Noun
tabernacul n (plural tabernacule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | tabernacul | tabernaculul | tabernacule | tabernaculele |
| genitive-dative | tabernacul | tabernaculului | tabernacule | tabernaculelor |
| vocative | tabernaculule | tabernaculelor | ||