surjectiv
Romanian
Etymology
Etymology tree
Borrowed from French surjectif.
Adjective
surjectiv m or n (feminine singular surjectivă, masculine plural surjectivi, feminine/neuter plural surjective)
Conjugation
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | surjectiv | surjectivă | surjectivi | surjective | ||
| definite | surjectivul | surjectiva | surjectivii | surjectivele | |||
| genitive- dative |
indefinite | surjectiv | surjective | surjectivi | surjective | ||
| definite | surjectivului | surjectivei | surjectivilor | surjectivelor | |||
Derived terms
References
- “surjectiv”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026