supurare
See also: supuraré
Romanian
Etymology
Noun
supurare f (plural supurări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | supurare | supurarea | supurări | supurările |
| genitive-dative | supurări | supurării | supurări | supurărilor |
| vocative | supurare, supurareo | supurărilor | ||
Spanish
Verb
supurare
- first/third-person singular future subjunctive of supurar