sublocotenent

Romanian

Etymology

    From sub- + locotenent.

    Noun

    sublocotenent m (plural sublocotenenți)

    1. second lieutenant

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative sublocotenent sublocotenentul sublocotenenți sublocotenenții
    genitive-dative sublocotenent sublocotenentului sublocotenenți sublocotenenților
    vocative sublocotenentule sublocotenenților