strigăt

See also: strigat

Romanian

Etymology

    From striga + -ăt.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˈstri.ɡət/

    Noun

    strigăt n (plural strigăte)

    1. shout, yell, cry, outcry
      Synonym: țipăt
    2. calling

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative strigăt strigătul strigăte strigătele
    genitive-dative strigăt strigătului strigăte strigătelor
    vocative strigătule strigătelor