stricător
Romanian
Etymology
Etymology tree
Adjective
stricător m or n (feminine singular stricătoare, masculine plural stricători, feminine/neuter plural stricătoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | stricător | stricătoare | stricători | stricătoare | ||
| definite | stricătorul | stricătoarea | stricătorii | stricătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | stricător | stricătoare | stricători | stricătoare | ||
| definite | stricătorului | stricătoarei | stricătorilor | stricătoarelor | |||