strană

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic страна (strana, “side”).

    Noun

    strană f (plural strane)

    1. church stall

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative strană strana strane stranele
    genitive-dative strane stranei strane stranelor
    vocative strană, strano stranelor