strămutare
Romanian
Etymology
Noun
strămutare f (plural strămutări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | strămutare | strămutarea | strămutări | strămutările |
| genitive-dative | strămutări | strămutării | strămutări | strămutărilor |
| vocative | strămutare, strămutareo | strămutărilor | ||