strămunte

Romanian

Etymology

    From stră- + munte.

    Noun

    strămunte m (uncountable)

    1. (Banat) mountain (tall and far away)
      Synonym: munte

    Declension

    singular only indefinite definite
    nominative-accusative strămunte strămunteul
    genitive-dative strămunte strămunteului
    vocative strămunteule

    References

    • strămunte in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN