strălucoare
Romanian
Etymology
Noun
strălucoare f (plural strălucori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | strălucoare | strălucoarea | strălucori | strălucorile |
| genitive-dative | strălucori | strălucorii | strălucori | strălucorilor |
| vocative | strălucoare, strălucoareo | strălucorilor | ||
References
- strălucoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN