strălucoare

Romanian

Etymology

    From stră- + lucoare.

    Noun

    strălucoare f (plural strălucori)

    1. glimmer

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative strălucoare strălucoarea strălucori strălucorile
    genitive-dative strălucori strălucorii strălucori strălucorilor
    vocative strălucoare, strălucoareo strălucorilor

    References

    • strălucoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN