strălucitor

Romanian

Etymology

    From străluci + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌstrə.lu.t͡ʃiˈtor/

    Adjective

    strălucitor m or n (feminine singular strălucitoare, masculine plural strălucitori, feminine/neuter plural strălucitoare)

    1. shining

    Declension

    Declension of strălucitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite strălucitor strălucitoare strălucitori strălucitoare
    definite strălucitorul strălucitoarea strălucitorii strălucitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite strălucitor strălucitoare strălucitori strălucitoare
    definite strălucitorului strălucitoarei strălucitorilor strălucitoarelor