străjuit
Romanian
Etymology
Past participle of străjui.
Adjective
străjuit m or n (feminine singular străjuită, masculine plural străjuiți, feminine/neuter plural străjuite)
- (obsolete) guarded
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | străjuit | străjuită | străjuiți | străjuite | ||
| definite | străjuitul | străjuita | străjuiții | străjuitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | străjuit | străjuite | străjuiți | străjuite | ||
| definite | străjuitului | străjuitei | străjuiților | străjuitelor | |||
Verb
străjuit (past participle of străjui)
- past participle of străjui
References
- străjuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN