străfin
Romanian
Etymology
Adjective
străfin m or n (feminine singular străfină, masculine plural străfini, feminine/neuter plural străfine)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | străfin | străfină | străfini | străfine | ||
| definite | străfinul | străfina | străfinii | străfinele | |||
| genitive- dative |
indefinite | străfin | străfine | străfini | străfine | ||
| definite | străfinului | străfinei | străfinilor | străfinelor | |||
References
- străfin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN