stareț

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic старьць (starĭcĭ).

    Noun

    stareț m (plural stareți)

    1. abbot

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative stareț starețul stareți stareții
    genitive-dative stareț starețului stareți stareților
    vocative starețule stareților