stareț
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic старьць (starĭcĭ).
Noun
stareț m (plural stareți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | stareț | starețul | stareți | stareții |
| genitive-dative | stareț | starețului | stareți | stareților |
| vocative | starețule | stareților | ||