stăruitor

Romanian

Etymology

    From stărui + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /stə.ru.iˈtor/

    Adjective

    stăruitor m or n (feminine singular stăruitoare, masculine plural stăruitori, feminine/neuter plural stăruitoare)

    1. insistent
    2. perseverant, persevering

    Declension

    Declension of stăruitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite stăruitor stăruitoare stăruitori stăruitoare
    definite stăruitorul stăruitoarea stăruitorii stăruitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite stăruitor stăruitoare stăruitori stăruitoare
    definite stăruitorului stăruitoarei stăruitorilor stăruitoarelor