splendoare
Romanian
Etymology
Etymology tree
Borrowed from French splendeur, a learned borrowing from Latin splendor.
Noun
splendoare f (plural splendori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | splendoare | splendoarea | splendori | splendorile |
| genitive-dative | splendori | splendorii | splendori | splendorilor |
| vocative | splendoare, splendoareo | splendorilor | ||