solitar
Romanian
Etymology
Borrowed from French solitaire.
Noun
solitar n (plural solitari)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | solitar | solitarul | solitari | solitarile |
| genitive-dative | solitar | solitarului | solitari | solitarilor |
| vocative | solitarule | solitarilor | ||