sistare
Latin
Verb
sistāre
- second-person singular present passive subjunctive of sistō
Romanian
Etymology
Noun
sistare f (plural sistări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | sistare | sistarea | sistări | sistările |
| genitive-dative | sistări | sistării | sistări | sistărilor |
| vocative | sistare, sistareo | sistărilor | ||